No prayer for dying.

O zi destul de răcoroasă, nici o rază de soare nu strălucea pe cer. Era acea zi perfectă pentru tânăra asiatică. Înaintă cu pași mărunți prin parcul ce nu era atât de plin, spre bucuria ei, acel loc ce și-l ”păstra” mereu.. o băncuță mai ferită de văzul lumii, în apropierea unui mic lac. Așa se liniștea tot timpul. Cu un caiețel în brațe și un creion, începu a schița acel mic peisaj ce se întindea în fața ochilor săi mari și negri. Cel puțin așa mai putea uita de prostul său obicei ce începuse cu ceva timp în urmă.

- Bau!, facu brunetul din spatele ei asezandu-se brusc langa ea. Ce faci aici?, o intreba pe un ton calm privind apoi cerul care nu se observa nici cea mai mica raza de soare.

Fata se cufundă în propriile gânduri, când deodată cineva o speriase, și chiar pe bună dreptate. Răsuflă ușor și își îndreptă privirea cafenie și liniștită către acel cineva. Era Seung Ri. Își lăsă pentru câteva clipe caietul și creionul pe brațe și îl urmări discret cu privirea.
- Bună și ție. Păi.. uite desenam și căutam puțină liniște. Dar tu? îl întrebă pe un ton calm, specific ei, privind iar către lac.

- Tot timpul desenezi, surase brunetul privind-o cu ochi mari si negrii. Iti place chiar asa de mult?, o intreba pe acelasi ton oftand scurt. Pai...eu bine, ce pot sa fac? Plictiseala m-a scos afara din casa si ma gandeam sa ies putin la aer curat.

Gi surâse ușor când îl auzi, întorcându-și privirea către el.
- Da, bineînțeles că-mi place altfel nu o mai faceam! zâmbi ea subtil, subțiindu-și mai apoi buzele. Vrei să încerci? întinse mai apoi caiețelul și creionul către Seung Ri.

- Sigur, incercarea moarte n-are, si ii lua finut din mana si incepu a schita ceva simplu. Un mar spre exemplu. Facu ochii mici concentrandu-se pe linii. Nu...prea mi-a iesit, pufni el in ras cand vazu schita. Parca ar fii un mar calcat de o masina...

Gi râse scurt când îl auzi, ducându-și mâna la gură și își lungi încet gâtul pentru a vedea mai exact ce schițase Seung Ri.
- Ba nu-i adevărat! îl încurajă fată cu un zâmbet micuț pe buze. Mie chiar îmi place!

- Pentru un mar calcat de masina, e miss!, rase in continuare clatinand din cap. Se indrepta apoi spre lacul din fata lor,lasandu-se in vine pentru a privi mai indeaproape apa.

Gi lăsă caiețelul și creionul pe ghiozdanul ei, pășind încet către lac. Se lăsă la rându-i pe vine, băgând încet mâna în apă și începu să se joace cu degetele prin ea. Oftă scurt, așezându-se atunci pe iarbă, privind pentru câteva clipe în gol.

Seung Ri schita un zambet larg si baga si el mana in apa apoi o stropi usor pe fata. Incepu sa chicoteasca, dandu-se la o parte pentru a nu-l stropi si pe el.

Gi doar surâse ușor la gestul lui, strângându-și apoi genunchii la piept.
- Îmi pare rău.. îi spuse deodată, ridicându-și ochii mari și de un negru profund către cerul cenușiu.

- Pentru ce? facu el ochii mari apropiindu-se de ea. Pentru ce iti pare rau? adauga el pe un ton calm clipind de cateva ori.

- Pentru acea întâmplare de la detenție. Nu vroiam să atrag nici o atenție și nu vroiam să stric deloc acea legătură dintre tine și prietena ta! îi răspunse Gi la fel de liniștită, încă privind cerul. Nu știu ce este de zis mai potrivit... doar îmi pare rău.

- Nu ai de ce sa-ti para rau, clatina usor din cap punandu-i finut mana pe umar. Nu ai atras nici o atentie, oricum...m-au enervat fazele de atunci cu drogurile, cu tot...,dadu ochii peste cap. Tu nu esti vinovata cu nimic.

Fata privi cu coada ochiului înspre umărul ei, mai exact spre mâna lui.
- Droguri? murmură aceasta, înghițind ușor în sec. Își aduse iar aminte de acele experiențe, probabil că ar fi dorit să mai încerce din nou acea senzație dar știa de ce ajunse în acest loc, pentru a renunța la ele. Nu o judeca după asta...

- Nu o judec pentru asta, dadu negativ din cap ducandu-si mainile la cap. In fine...tot ce e ca nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Nu e vina ta.

- Bine... aprobă mai mult cu jumătate de gură, începând a-și cufunda mâinile prin iarbă. Inspiră cât putu ea de adânc și încercă din răsputeri să se relaxeze în acel moment. Ce te fascinează în mod deosebit? întrebă deodată Gi pe un ton calm și plăcut, jucându-se cu câteva firicele de iarbă.

- Pai..., nu pot spune ca ma fascineaza intr-un mod deosebit ceva. Dar imi place cel mai mult sa cant, sa compun melodii. Tie?, intreba pe acelasi ton asezandu-se langa ea.

- Arta! În asta se includ mai multe, dar pe mine mă fascinează arta plastică. îi răspunse parcă visătoare și-l privi mai senină pe băiat. Ar trebui să mai exersezi în legătură cu desenatul, căci te pricepi!

- Multumesc, ii multumi fetei cu un zambet dulce pe chip. Trebuie sa ma mai si perfectionez in muzica, visa si el parca cu ochii deschisi.

- Îmi cânți ceva, te rog? întrebă din senin Gi, privindu-l pe tânăr cu ochii mari și negri, dar foarte atenți către el. Era curioasă în mare parte să-i audă vocea, cel puțin și-l imagina destul de talentat.

- Sa-ti cant?, clipi el de cateva ori privind-o cu un zambet larg pe chip. Sigur, aproba scurt din cap incepand sa cante una dintre melodiile lui preferate.