Partners in crime

Tresari , dar tacu in continuare.Nu ii venea sa faca nimic altceva decat sa urle la el , dar se abtinea pe cat posibil.Incepu sa isi muste tot mai dur buzele fara sa vrea stand ca o stana de piatra.
-De ce?De ce mai adus cu tine ?intreba soptit.

-Ai fi vrut sa putrezesti in Hope of Sadness? Bine, te duc inapoi. zise incruntat apoi se indeparta putin de ea. Se sprijini cu bratele de balustrada privind masinile. Teama lui de inaltime disparuse. De fapt, inca mai exista dar nu acordase prea mare atentie inaltimii la care se aflau. Stiiiu, ti-e scarba acum si poti sa si pleci si sa ma lasi in pace. Poate-asa ti-o fi tie mai bine. spuse fara sa o priveasca. Se temea ca ochii lui l-ar fi tradat.

-Nu vreau sa ma intorc si nu vreau sa te las singur.sopti.Dar de ce nu mi-ai spus de la inceput?Mai lasat sa cred ca...dar lasa propozitia in aer plecand de pe balcon.Intra in baie schimbandu-se cu hainele ce le purta si se privi in oglinda.Se vedea de la o posta ca o ranise , dar acum ce vroia era sa fie cu el si nimic mai mult.

Rase scurt dupa ce Elena plecase apoi lasa capul pe spate putin, oftand scurt. Ar fi trebuit sa incerce sa dea la teatru poate. S-ar fi descurcat mai bine, cu siguranta.
Se duse in dormitor trantindu-se pe pat.

Iesi din baie si merse din nou pe balcon fara sa il priveasca.Nu vroia sa il vada in acel moment , il ura ca nu ii spusese de la inceput.Crezuse in ceva ce era defapt o iluzie si acum se framanta din cauza asta.Ofta incet , privind in gol lasandu-si mintea sa zboare aiurea.

Se sprijini in coate privind-o cum intra in balcon apoi ofta si clatina usor din cap. Ar fi vrut sa citeasca ganduri in acele clipe. Vroia sa afle ce gandeste, ce simte, tot.

Vroia sa plece sa se plimbe sa faca orice in acel moment.Ofta din nou simtind cum lacrimile incepeau sa i se prelinga pe chip facand-o sa se simta din ce in ce mai rau.Nu ii venea sa creada ca plangea pentru el , dar nu avea ce face.

Se ridica, ducandu-se dupa ea in balcon. Se apropie de ea usor si ii intoarse un pic privirea spre el.
-Presupun ca asta e momentul in care-mi spui ca nu plangi si ca e de la rimel. spuse zambind intr-un mod dragalas. De ce esti atat de sentimentala?

-Pentru ca...nici eu nu stiu si nici nu mai conteaza.sopti privind in alta parte si stergandu-si lacrimile.Ofta usor privindu-l fara sa spuna ceva , nu vroia sa ii spuna ce simtea cu adevarat.

-Daca ti-as spune ca a fost o gluma tampita, ce-ai face? Te-ai simti mai bine? o intreba in soapta punandu-si mainile in jurul ei.

-Ce?Tu ai glumit?intreba enervata.Cum ai putut Chase sa ma minti?De ce?Te simti mai bine ca mai facut sa ma simt aiurea si sa plang pentru tine?intreba enervata si aproape ca tipase la el.

Ridica un pic sprancenele amuzat.
-Daca vrei un raspuns nesimtit, atunci da, ma simt grozav. Daca insa vrei unul mai modest atunci...oh, ma simt groaznic, Elena... spuse pe un ton prefacut inca avand mainile in jurul ei, lipindu-si corpul de al ei.

-Sa stii chiar esti nesimtit la faza asta.spuse privindu-l si simtindu-si sanii presati de pieptul sau.Ii venea sa il plesneasca , dar se abtinea pe cat posibil.Totusi de ce mi-ai zis ca esti pe moarte?intreba curioasa.

-Nu gasisem un raspuns potrivit pentru intrebarea pe care mi-o pusesei. zise simplu ridicand din umeri.

-Puteai sa zici orice altceva decat ce ai zis.spuse privindu-l urat si scotand limba la el , lovindu-l peste cap.

O privi un pic fara sa se strambe la ea sau orice alt lucru copilaresc.
-Si totusi, iti pasa. De ce? o intreba un pic incruntat.

Tacu intorcandu-si privirea in alta parte si departandu-se de el.
-Pur si simplu.spuse dand din umeri privind in gol.
Nu stia ce sa ii zica nu ii venea nimic in minte si sa ii spuna adevarul nu prea vroia.

-Ma stii de cateva zile. Teoretic, e imposibil sa te atasezi intr-un timp scurt de o persoana atat de mult incat sa incepi sa plangi cand afli ca persoana respectiva e pe morte. zise amuzat. O privi putin in ochi si afisa un zambet larg in coltul gurii. Era acolo in fata lui, in bratele sale si el o privea ca prostul fara sa faca nimic altceva. Idiotul.

-Teoretic..s-a intamplat ca mai sarutat atunci in laborator.murmura usor incurcata.
Nu stia ca sa ii spuna sau ce sa faca.Era inca in bratele lui si nici nu se indeparta de el , nu vroia.Tinea la el mai mult decat ar fi trebuit si tocmai ii demontrase acest lucru.

-Atunci...scuze ca te-am sarutat. zise pe un ton oarecum rece si ridica din umeri. Uitase de acest lucru. O sarutase in acea noapte dar nu isi mai amintea de ce. Era ca si cum isi revenise dupa o betie dar nici nu fusese beat.

-Uite las-o balta ok?Nu conteaza ce simt pentru tine..doarece tu nu simti nimic.spuse si se departa de el privind in alta parte.
Se simtea groaznic ii venea sa isi dea cu capul de pereti acum nu ii convenea situatia dintre ei.

-Ce? intreba incurcat apoi o apuca de incheietura usor, tragand-o pe fata spre el. N-ai de unde sti ce simt eu. spuse enervat aproape in soapta.

-Da nu am de unde sa stiu , dar cu presupusu ma pot da.spuse privindu-l urat cand o trase de mana spre el.
Vroia sa stie ce simte pentru ea defapt si nu o ajuta cu nimic daca tot o tinea in brate si apoi se certau.

-Atunci nu mai presupune. ii zise scurt si taios. Ar fi vrut sa scoata pe gura toate cuvintele care ar fi putut exprima tot ce simtea el dar stia ca era ceva mai complex decat niste cuvinte amarate. Eu...te plac. Adica...ma rog. spuse oftand. Ii dadu drumul la mana si isi mai aprinse o tigara.

Ofta incet si il prinse de mana si ea .
-Imi pare rau pentru ce am zis si asa mai departe , dar nu stiu ce simti pentru mine .Adica te porti ciudat si ma dai peste cap cu totul.spuse privindu-l calma.