Remember When...

Voia sa cerceteze tot caminul, sa ia fiecare bucatica in parte si sa observe daca se poate acomoda acolo. In afara de camerele colegilor sai, nu putea intra acolo, era si normal, oh, si de baia baietilor. Oricum era a doua zi de cand era acolo, in prima se odihnise si cercetase bucataria si baia, acum voia sa caute altceva, asa ca urca in pod, acolo erau ascunse,de obicei, multe lucruri vechi si interesante, pentru ea. Era atat de mult praf incat o facu sa stranute de cateva ori, lua o cutie si se aseza in stil turcesc langa o fereastra mica, de unde puteai sa vezi in curtea caminului. Dechise cutia incepand sa dea tot ce gasea jos din ea, erau numai carti si chiar daca iubea cititul nu prea avea chef de asa ceva. Le rasfoi putin, erau chiar vechi si se putea vedea asta cu usurinta, nu neaparat dupa stratul gros de praf pe care-l avea fiecare, pur si simplu, dupa aspect. Citi cateva pagini de pe o carte, i se parea interesanta, chiar daca era pe la jumatatea ei, oricum, era vorba de fantome, cativa monstrii, nici ea nu intelesese bine, dar era de groaza, nu? Se uita pe coperta zambind de "reusita" sa. Erau legende, ceea ce o fascina extrem de mult. Avea sa ia acea carte cu ea, spera ca n-avea sa-i lipseasca nimanui, oricum lumea nu trecea pe acolo.

Seung Ri se plimba pe coridoare, cu mainile in buzunar fiind scufundat adanc in gandurile sale. Se indrepta cu pasi marunti dar totusi calculati catre un pod vechi care obisnuia sa-l frecventeze fiind singurul loc in care putea sa cante si sa se relaxeze.

Puse cartea in stanga sa pentru a o diferentia de celelalte, dar sigur avea sa uite de ea, mereu i se intampla asta, uita repedea, ceea ce o enerva la culme, uita o mare parte a lucrurilor, secretele, in ea puteai avea incredere cand venea vorba de un secret caci il uita dupa cateva ore, numele, nu retinea prea bine numele decat dupa vreo trei zile, daca se intalnea frecvent cu acea persoana.
Puse celelalte carti in cutie si o impinse intr-o parte, tragand alta langa ea. Trebuia sa afle ce este in fiecare cutie din pod, din pura curiozitate.

In cele din urma, aceasta ajunse sus privind-o lung pe fata dar totusi ramase calm. Zambi in contul gurii, apropiindu-se usor de ea.
- Salut, spuse el pe un ton mai dulce clipind de cateva ori.

Isi ridica privirea cand auzi pe cineva in incapere, deobicei se speria, dar acum era foarte calma, spre mirarea ei si acelor care o cunosteau. Probabil pentru ca inca era zi si ziua nu se speria prea usor precum o facea noaptea.
-Buna! facu semn cu mana de mai multe ori, zambind foarte larg si copilaresc. Incepu sa despacheteze cutia si aici tot carti, ofta bosumflandu-se, decat carti? Nici macar o jucarie? Altceva care sa nu aiba legatura cu acele carti vechi?

- Ce faci pe aici? o privi cu atentie apoi isi muta privirea catre acele cutii despachetate si prafuite. Se pare ca curiozitatea omoara pisica, chicoti el asezandu-se langa ea uitandu-se si el printre carti.

Nu apucase sa raspunda, ca baiatul deja raspunse in locul ei. Scoase bosumflata limba la el.
-Nu-i adevarat, inca sunt vie! zise dand afirmativ din cap, comportandu-se pueril, cum ii statea in fire, uneori unii oameni se intrebau de ce a ajuns aici, parea foarte inocenta, dar nu se credea, inca nu o infuriase nimeni destul de tare.